Sexperta: sotia mea, dezinhibata

Noi suntem ceea ce poti numi un cuplu modern. Ne-am casatorit acum cateva luni, iar lucrurile merg bine, cu o singura exceptie. Cand sotia mea bea mai mult, ca sa fiu delicat, parca nu mai e ea. E mult prea “dezinhibata”. Danseaza cu toata lumea, se lasa atinsa intr-un mod nu tocmai normal. In general, e genul “queen of the ball”, “sufletul petrecerii”. Am avut deja vreo cateva certuri pe tema asta, dar ea sustine ca nu e mare lucru si ca n-ar merge mai departe de atat. Intr-una dintre discutii, mi-a povestit ca totusi o data a mers mai departe: cu doi ani inainte sa ne casatorim, la un chef, s-a sarutat cu un tip. Despre care sustine ca era gay si ca oricum nu a insemnat nimic!
Logic, am intrebat-o de ce nu mi-a spus de atunci daca n-a insemnat nimic. De atunci, parca nu prea imi vine sa mai am incredere in ea. Ma gandesc mereu: daca bea mai mult si cine stie ce face? Iar in al doilea rand, nu prea stiu cum sa privesc treaba cu sarutul: m-a inselat? Ea jura ca nu s-a mai intamplat nimic altceva si ca o sa se potoleasca cu “flirturile” la betie. Ar trebui s-o iert? Deocamdata nu ne vorbim, iar eu m-am mutat la un prieten.

Cand ai spus ca sunteti un cuplu modern, m-am gandit: ooo, swingers. Insa mesajul tau mi-a potolit rapid entuziasmul. Credeam ca dau peste ceva picant, picant, si tu mi-ai aruncat in fata un iaurt degresat. Nu, merci.
Serios vorbind acum: cam cat de mult bea sotia ta? Si arata-mi un om care nu o ia nici macar un pic pe langa drumul cel bun si drept atunci cand e alcoolizat. Fidelitatea e ceva autoimpus, s-o recunoastem. Nu este un construct natural, nu este o manusa pe care o punem in mod firesc, este ceva ce incercam sa ne impunem. In calea pulsiunilor noastre animalice (imi pare rau daca cineva se simte ofensat), ridicam tot felul de baricade construite din concepte precum respectul, teama de remuscari, sentimentele pentru celalalt si nevoia de a-l proteja, de a-l face sa se simta in siguranta. Baricadele astea functioneaza in cazul unora, in cazul altora sunt pline de fisuri. Cel mai probabil, atunci cand sotia ta e treaza, sunt solide ca o stanca si in cazul ei. Cred ca, daca ar fi fost o “trisoare” in stare constienta, nu ti-ar mai fi marturisit ceea ce in opinia mea e un act minor.
Atunci cand apare alcoolul, cenzura sufera de o relaxare. Intr-un sens sau intr-altul. In cazul sotiei tale, se pare ca o face „comunicativa“. S-ar putea sa exagerezi tu. Am vazut multe cazuri.
Nu prea avem sigurante si garantii.
Deci sarutul ala, fie ca a fost cu un gay, un hetero, un bi sau un trans, nu cred ca se cheama “inselat”. Ca probabil asta i-ai aruncat in fata. Inteleg ca sunteti noi intr-ale casniciei. Pregateste-te pentru un sir de greseli minore si pentru un sir la fel de consistent de iertari. Muta-te inapoi. Sa locuiesti pe la prieteni e mai putin penibil decat sa fugi la mama, dar nu cu mult mai putin penibil.

Buna.
Sa incep cu intrebarea: poti sa iubesti pe cineva, dar sa nu mai simti nimic cand faci sex cu el? Sunt casatorita de 5 ani si am avut o relatie cu sotul meu inca 3 ani inainte de a ne casatori, deci sunt 8 ani deja. Totul mergea bine, ma refer in pat, pana am ramas insarcinata si am nascut. Dupa ce am nascut, cand voia sa facem dragoste, parca imi dadea cu ceva in cap, eu nu mai avem chef deloc. Si acum e aproape la fel, dar am mai incercat trucuri noi si s-a mai aplanat putin situatia, dar nu dureaza mult. Cu toate astea, sunt sigura ca-l iubesc, dar nu mai simt nimic cand ma culc cu el, stau pur si simplu si mimez. Nu sunt mandra de asta, dar nu vreau sa-l pierd. CE SA FAC? Multumesc.

Intrucat tu nu precizezi, ma voi vedea nevoita sa presupun ca ai nascut in urma cu mai mult timp, nu acum 3-4 luni. Daca asa stateau lucrurile, atunci lipsa temporara a apetitului sexual era normala, fiind intalnita la multe femei care au devenit mame de curand. Modificarile hormonale, noile responsabilitati, oboseala, rolul de mama care incepe sa fie dominant, toate acestea pot constitui explicatii pentru apatia sexuala.
Este clar ca, pe termen lung, nu ai cum sa continui cu jocul actoricesc pentru ca frustrarile se vor acumula, vei ajunge sa asociezi sexul cu o corvoada (deja probabil o faci din moment ce spui ca parca te-ar lovi cu un obiect contondent), si, intr-un final, vei fi la fel de tensionata ca o oala sub presiune. Simulatul nu este o reteta pe termen lung, asta e clar. Functioneaza, o data, de doua ori, dar nu te culca pe un “oh” si un “ah” apatic caci nu vei avea astfel o casnicie fericita.
Chestiunea este delicata. Conteaza si trecutul vostru sexual (despre care spui ca era ok), dar si modul in care ai ramas insarcinata. A fost o sarcina dorita? Sau un “accident”? Cum sa poarta sotul tau in afara dormitorului? Te poti baza pe el? Fii sincera cu tine si analizeaza-ti bine viata.
Asta as vrea sa intelegeti voi: viata sexuala a unui cuplu incepe de dimineata. De cand va beti cafeaua, de cand spalati vasele, de cand il duceti pe cel mic la gradinita. Ea nu consta doar in coitul propriu-zis. Pentru a se dezvolta armonios, are nevoie de o atmosfera propice. Cam ca o planta careia ii trebuie umiditate, lumina si inca o suita de factori.
In cazul in care intr-adevar iti iubesti sotul, exista o singura solutie: sa va salvati viata sexuala. Si da, este posibil sa ajungi sa iubesti pe cineva fara sa te mai atraga sexual. Dar nu stiu pentru cat timp o mai poti face. Si nu pentru ca, grosso modo, omul e o fiinta sexuala. Ci pentru ca privarea de satisfactie sexuala ajunge sa perturbe si alte zone. Si asa incepi sa functionezi prost. Nu e nimic injositor sau umilitor in asta. Asa suntem construiti. Mergi la un psiholog pentru ca astfel de raspunsuri sunt greu de gasit.

Astept intrebarile voastre la adresa sexperta@flu.ro.